HAI SĂ NE MAI BATEM PUȚIN!
Victima, agresorul și salvatorul sunt trei aspecte ale conflictualității. Amântrei o caută cu lumânarea.
Suntem de la natură ființe conflictuale. Hai să îți spun cum se naște.
Aveam 6-7 ani și mă jucam într-un părculeț pentru copii. M-am urcat și eu pe o fierătanie, o cățărătoare ca o scară dublă.
Pe o parte urcam eu, pe cealaltă parte un alt copil. Ne-am întâlnit sus. El m-a privit câteva clipe cu furie inocentă, apoi m-a luat scurt de păr și m-a dat cu capul de fiare. Eu am început să plâng.
Ăsta a fost tot ”dialogul” nostru. Iar în acel moment, în mine s-a născut convingerea: lumea asta nu e un loc foarte primitor.
Iată-te în conflictul de bază eu- lume, inevitabil de altfel, pentru că e imposibil să crești în puf și să crezi că îți va fi bine.
Până te faci mare experimentezi sigur rolul de agresor și victimă, precum și pe cel de salvator, până o să îl alegi pe cel care te prinde cel mai bine.
Oricum te mănâncă la șoșoni și crezi că e mai colorata viața dacă, din când în când, o animă vreun conflict. Și ai senzația că aura de războinic al vieții te face cool și te înnobilează.
Până într-o zi când constați că jihadul se întoarce contra ta. Și aici ai două alegeri:
Ori rămâi copil și crezi că lumea e rea cu tine, că tu nu vrei să te bați cu ea, dar nu știu cum se face că tot nimerești un funcționar care te întoarce impasibil de la ghișeu și îți cere să revii poimarți, pentru că programul lui s-a terminat.
(Asta ca să dau un exemplu blând)
A doua alegere e să te oprești, să observi că și apărarea și atacul te macină pe dinăuntru și începi să te cam saturi. Dar nu știi ce să faci, nu știi cum să te oprești.
Iar dacă nu ești atent, liniștea, echilibrul și bunăstarea la care trudești se vor duce pe Apa-Sâmbetei (dacă nu deja au început să se ducă).
Nu există, în realitate, conflicte interioare și exterioare. Asta este o separare de direcție, de poziție. Una care te minte frumos.
Există doar conflictualitate. Și îți oferă, cu generozitate, diferite forme de moarte.
Pentru că dacă nu ieși din ea și o să îmi spui: ”tot trebuie să moară omul de ceva”, ăsta e un gest de lașitate, de inconștiență.
Ce îți lipsește să ieși din conflictualitatea ta: cunoașterea, curajul sau motivația de a o face?