DINCOLO DE DEZVOLTAREA PERSONALĂ

În primii ani ai carierei mele de dascăl mi-a fost transferat în clasă un băiețel, Ducu. Era o situație mai complicată.

Avea 9 ani dar, datorită unor probleme medicale, nu reușise să deprindă cititul și scrisul.

Stăteam după ore și repetam într-una, iar Ducu nu schița niciodată vreun gest de oboseală sau plictiseală. Stătea acolo pe baricade, cu cartea în mână, cu lacrimile frustrării udând uneori cuvintele din manual.

Mai mult, Ducu ieșea în pauză cu o carte după el. Era un abecedar ponosit. Îl lăsa doar cât să bată nițel mingea, apoi, grijuliu, o lua subsuoară și îl plimba peste tot.

Nu am înțeles din prima de ce, iar când l-am întrebat, a tăcut. Făcea asta din clasa I, chiar și acasă și se lăsa cu urlete când ai lui voiau să-l dezvețe de obicei.

E ca și cum viața lui se oprise la acea carte și nu putea trece mai departe. Ceea ce era atât de adevărat!

Dar într-o zi a început să se întâmple, ca un mic miracol. Ceva s-a dezlegat, sau s-a copt și vindecat, sau poate toate la un loc. Încet-încet,  Ducu a început să lege cuvinte și propoziții.

Cu fiecare reușită fața radia de fericire. L-am întrebat dacă e fericit că o să ia o notă mare, dar el mi-a spus că e fericit că poate citi.

În zilele următoare nu s-a lăsat până  nu a citit toată cartea, iar din acel moment, nu a mai ieșit în recreație cu cartea după el.

Dezvoltarea personală ne învață multe: disciplina, perseverență, strategii de atingere o obiectivelor, tenacitate. Dar ce te faci, când deși le ai pe toate acestea lucrurile nu înaintează cum ți-ai dori?

Vin cu o veste. S-ar putea să fie una bună pentru cei care nu doar caută împlinirea, ci o și ating, s-ar putea să fie o veste proastă pentru cei care se frustrează că mai e ceva de învățat în viață:

Există dezvoltare, dincolo de dezvoltarea personală. Se numește altfel.

Ce crezi că ți-a lipsit să îți atingi un vis deși munca și perseverența ta erau impecabile?