BOGAT, DAR ATÂT DE SĂRAC!

Știu, s-ar putea să te faci că plouă sau să nu citești până la capăt. O să mă repet: o viață împlinită, de care să te bucuri, este o problemă de dezvoltare interioară, de creștere.

Banii, abilitățile, platoșa strălucitoare a caracterului tău nu sunt decât unelte folositoare spre a atinge viața pe care ți-o dorești.

Dar dacă nu te iei și pe tine, dacă nu ești conștient că cel mai important lucru în povestea ta ești tu și felul în care trăiești, nimic nu o să funcționeze.

Stăteam ieri de vorbă cu un manager de strategie despre cum să obțină cât mai mult din proiectele la care participă sau pe care le conduce.

Există o busolă după care poți să te iei: dacă proiectul, ideea, direcția te umple de energie, entuziasm, dacă te gâdilă noaptea pe la urechi ca să mai scrii câteva cuvinte care ți-au venit deodată ca din senin, dacă abia aștepți să se facă dimineață să și pui în aplicare, da, ești chiar în fața unei mari realizări.

Orice piedici vor apărea vor fi trecute în zbor de forța motivației, inspirației, creativității și entuziasmului. Da, va fi un marș triumfal, iar laurii te așteaptă la destinație.

Dar ce te faci când lucrurile nu stau chiar roz? Ce te faci când trebuie să lucrezi într-un mediu care a devenit toxic sau când tocmai lucrurile pe care le făceai cu drag până acum au devenit toxice sau nu mai merg?

Ei, abia aici se testează stofa din care ești făcut și abilitățile antrenate care țin de maturizarea vieții tale interioare.

S-ar putea să fii atât de prins acolo încât să nu vezi, sau să nu ai un plan de exit. Bine, îți faci un plan, dar te trezești că ai plecat de la dracu’ și ai dat de ta-su.

Ce e greșit aici, ce nu funcționează bine? Păi ceea ce nu funcționează bine e chiar interiorul tău.

Ceva din ”fișa postului” cu care îți abordezi viața e înțeles sau implementat aiurea. Acolo sunt false credințe, așteptări și proiecții care te duc mereu la același rezultat.

Orice vei schimba pe dinafara va da un rezultat benefic temporar pentru că tu te-ai făcut frate cu dracu’ dar ai uitat că asta este doar până ce treci puntea.

Și tot procesul ăsta nu poate fi soluționat cu mijloacele pe care le cunoști.

Știu că ai mai auzit asta, știu că e enervant să o tot auzi. Pentru că tu vrei să o faci de unul singur, că nu ai nevoie de ajutor.

Să educi reziliența, răbdarea, să cultivi claritatea interioară, să aranjezi sufletul tău, stilul tău de viață, iată, sunt chestii ”lipsite de importanță”, de care nu ai timp acum.

Pentru că sună vag, pentru că nu crezi și nu ai încredere că asta ar fi calea de a ieși din bucluc.

Ajungem de unde am plecat, inevitabil. Ești căpos, dragul meu antreprenor, freelancer și performer.

Continui să fugi de creștere și ți-ai făcut un plan, cum că încercările exterioare vor fi maestrul realizărilor tale.

Planul e bun doar pe jumătate. Și cât timp nu vei recunoaște asta, îndemnurile de a privi spre ce nu este încă maturizat sau copt în viața ta sufletească îți vor trece pe la ureche ca un vânt de primăvară.

Nu ești pregătit pentru toamnă. Te va prinde în curu gol și orice haină vei cumpăra pentru a acoperi goliciunea asta copilăroasă și bătrână va fi o acțiune fără rezultat.

Hai să stăm de vorbă înainte ca frunzele scopurilor, gândurilor, sentimentelor și atitudinilor tale despre ceea ce întreprinzi în plan profesional să înceapă să pălească și să cadă.

Te aștept la capăt de punte.