AM DOUĂ VEȘTI PROASTE

Dacă te trezești într-o zi frustrat că nu dai înainte, că nu mai ești eficient, că toate stagnează și parcă viața se întoarce contra ta, am pentru tine două vești. Ambele sunt proaste.

Cu care vrei să încep? Bine, aleg eu.

Prima: oricât de bun e planul tău de lucru, oricât de precis și profi ți-ai făcut tema cu managementul timpului, dacă atenția ta e orientată doar în exterior la rezolvarea de task-uri, căruța vieții tale nu va trece cu bine de primul șanț pentru că…

tu nu ești atent în primul rând la tine.

Și nu-i vorba doar de cât de bio mănânci, câte ture de parc faci zilnic, ci e despre ce nevoi au mintea și sufletul tău.

Și aici vine prima rezistență: nu ți se pare prea important încă ce simte sufletul tău, deoarece ai fost învățat că omul e o mașină de făcut lucruri, iar ca să ajungi în top, să performezi, e nevoie să treci peste tine.

E doar jumătate de adevăr: trebui să treci doar peste mofturile, fricile și neputințele tale.

A doua veste proastă e că nu te vei opri prea ușor din marșul ăsta spartan, prin voință proprie, ca să reevaluezi atitudinea ta. Vei continua să peticești lucruri.

În scurt timp, neatenția de sine va da pe dinafara și o să te miri de ce pierzi oportunități, de ce nu vezi trecerea de pietoni și culoarea roșie la semafor.

Dar dacă nu te pui pe primul plan, neatenția o să coste. Muuult.

Vrei exemple? Uită-te în viața ta și vei descoperi repede cât de mult te-au costat și cât de tare au usturat momentele de neatenție, ignorarea cu bună știință a propriului sine.

Știu că e dificil de inversat ordinea: întâi înăuntru, apoi în afară. Dar cine o să mai ajungă în top dacă nu o faci? Un nefericit. 

Și atunci la ce bun toate?

Pe tine cât te-a costat neatenția? Ai curaj să împărtășești?